Originile endoscopiei

În 1795, medicul german Bozzini a intrat în endoscop prin cavități naturale, marcând începutul endoscopiei. În 1835, Antoine Jean Desormeaux, considerat părintele endoscopiei, a folosit o lampă cu kerosen ca sursă de lumină pentru a observa vezica urinară prin refracția luminii de către o oglindă. Primul endoscop din lume a fost inventat în 1853 de medicul francez Desormeaux. Un endoscop este un instrument medical utilizat în mod obișnuit. Este format dintr-o parte flexibilă, o sursă de lumină și un set de lentile. În timpul utilizării, endoscopul este introdus în organul care urmează să fie examinat, permițând vizualizarea directă a modificărilor din zona relevantă.

 

Cele mai vechi endoscoape au fost folosite pentru examenele rectale. Medicul a introdus un tub rigid în anusul pacientului și a observat leziuni rectale la lumina unei lumânări. Această metodă a furnizat informații de diagnostic limitate, a fost dureroasă pentru pacient și a reprezentat un risc semnificativ de perforare din cauza rigidității instrumentului. În ciuda acestor dezavantaje, examinarea endoscopică a continuat să fie utilizată și dezvoltată, ducând treptat la proiectarea multor tipuri și aplicații diferite de instrumente.

În 1855, medicul spaniol Caesar a inventat laringoscopul. În 1861, germanul Heymann von Heimoz a inventat endoscopul fundului de ochi.

 

În 1878, Thomas Edison a inventat becul și inventarea becului miniatural, în special, endoscopia foarte avansată, permițând o endoscopie foarte precisă pentru operații ad-ad-hoc.

 

În 1878, urologul german M. Niez a inventat cistoscopul, care ar putea fi folosit pentru a examina anumite leziuni din vezica urinară.

 

În 1897, germanul G. Killian a conceput bronhoscopul. Peste 20 de ani mai târziu, datorită eforturilor americanei Joan Chevalier Jackson, bronhoscopul a intrat în stadiul de aplicare practică. Curând, a început să fie utilizat în examinările pulmonare de rutină. În 1862, germanul Smohr a inventat endoscopul esofagului. În 1903, americanul Kelly a inventat rectoscopul, dar nu a devenit utilizat pe scară largă decât după 1930. În 1913, suedezul Jacobs a reformat metoda endoscopiei pleurale. În 1922, American Hindler a dezvoltat metoda gastroscopiei. În 1928, germanul Karlke a dezvoltat metoda laparoscopiei. În 1936, americanul Skaffer a efectuat experimente de ventriculoscopie, dar abia în 1962 germanii Guau și Fristier au stabilit metoda ventriculoscopiei. Aceasta a format o serie completă de tehnici endoscopice.